[Nu poți arde ce iubești.]

[Nu poți arde ce iubești.]

Câteodată e bine să-ți arzi gândurile
ca să le înțelegi,
să plimbi mâna prin cenușa lor,
să o împrăștii cu degetele ,
să te murdărești cu propriile emoții.
Lasă apa să curățe de sub unghiile tale
ideile care doresc să existe
și doar atât.
Ele nu pot să atingă
pe cei care trăiesc.

Trăiești
sau te consumi ca un jăratic
care scoate scântei
încercând să se autodistrugă?

Smulge acele șoapte care vibrează în oasele tale
și dă-le foc,
dă-le energie,
privește cum mor,
iar dacă se nasc din nou în mintea ta
dă-le un nume,
iubește-le.
Dacă nu cresc
arde-le din nou.
Inspiră fumul încercărilor tale-
îneacă-te cu ele,
dar nu uita că sunt eșecuri –
expiră-le înapoi.
Continuă până când
memorezi mirosul existenței tale incinerate,
apoi șoptește :
„nu poți arde ce iubești.”

Lasă flăcările să mângâie
miezul prezentului…
Văd că ai venit doar cu
sinele pe care
îl creezi în acest moment.
Cum te numești?
Pe cine ai atins?
Ai îmbătrânit deja?

Nu poți arde ce iubești.

Crează-te din nou.

Fața ta îmi pare cunoscută.
Cine ești tu?
Cine sunt eu?

(L I S E R G I C )

(L I S E R G I C )

Se aude un murmur de ceva timp

undeva lăuntric și trebuie

BUM bum

să-l asasinez.

E supliciu să-l ascund după o ușă

când el nu mai vrea să fie

aparteu.

Mă zguduie brusc și inima lovește

în piept nedumerită

BUM bum

“Ce ești tu?”

BUM  “eu sunt gândul disident” 

…si uite cum provoacă iar

sinestezie.

Inima mea nebuloasă îl ascultă-

Nu a consumat până acum

lisergic.

Și îl simt cum se strecoară persuasiv

creând otrăvitoare ,dulci

BUM bum

anamorfoze.

Stăteai așa perfect,suspendat

de firul dorințelor nespuse.

Ți-am spus să nu mai bați în mine.

Ți-am spus că nu există rime.

De ce ai învățat cuvinte?

De ce m-ai grăbit

 BUM bu––––

să te asasinez?

LISÉRGIC (‹ fr., engl.) adj. Acid ~ = substanță halucinogenă experimentată în psihiatrie. Retrasă din uz, în 1966, din cauza toxicității sale.

DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte.

SINESTEZÍE s.f. Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzații auditive.

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă  care pare normală când este privită dintr-un anumit punct

[Two hearts,no brain]

Acesta este playlist-ul meu de melodii triste pe care l-am făcut tocmai în iulie – pentru că mi-e greu să le caut pe toate în Winamp.Le ascult în zilele ploioase sau când mă simt melancolică.Sunt incluși artiști precum : Bebe Black ,Sia,London Grammar,Matt Corby,Bastille, Frightened Rabbit etc .

Poza este făcută într-o zi cețoasă când mergeam spre școală cu un cappuccino de la  automat.Sper să vă placă<3

Anima ignis

tumblr_mqtfkvcDdO1rsj72ao1_400

Anima ignis

Locuim în orașul din marmură neagră
cu miezul verde vestejit ,
colțuri de sticlă împung cerul
și sângerează trăsnete necontenit .

Cușcă din oase ostenite ne cuprinde ,
căci ne-am născut oameni de foc
cu două inimi ce fumegă emoții –
din nimicul vostru suntem tot.

O ,ați pornit furtună de la cer până aici
ca să curgă apa ca agheazma ,
dar plouă numai cu acid ,
ne dăruiţi nouă toată miasma?

Peste praf de stele am răbufnit
ca să ardem orașul ăsta fără temelii,
dar a ieșit fumul în atmosferă –
oups! nu știam c-am moștenit cerul găurit.

Nu dorim pământul să-l cuprindem ,
dar prin vene ne curge eter
un cuvânt – și ne aprindem,
existenţa noastra face universul efemer…

( i m p l o z i i )

(i m p l o z i i)

Da ,o să privesc al tău întuneric

Și o să-i cânt cu o voce tremurândă ,

Furișând iubire printre versuri

Să ajungă prin ecou până la tine.

O să te strâng cu un corp fragil

Până emoții fragmentate o să străpungă

Voal întunecat de vid

Ca să te distrugă.

O ,nu ,nu vreau să te rănesc  ,

Dar ai devenit cavitate existențială ,

Nu pot să stau și să privesc

Când dezolat  te îneci printre sinapsele

Unei simbioze ce te duc la amorțeală.

 

Umbră , eu te văd în ochii lui albaștri

Cum provoci explozii,

Tu știai că îl iubesc și pentru asta

O să-ți dăruiesc teroarea morții.

Cupola lumii.

Cupola lumii.

Vino ,vino, alinare
Şi pansează-mi rănile
Văd un cer în depărtare,
Dar nu-mi simt aripile…

Văd(o, văd!)cupola lumii-
O iluzie ignorată,
Dar doresc steaua luminii
Ce m-aşteaptă suspendată.

Cerule,mereu eşti crud-
Frumuseţe infinită,
Pentru oameni tu eşti surd:
Când eu zbor nori mă evită.

Nemurire râzi şi arzi
Adormindu-mi sângele
Mă alungi pe dealuri verzi
Să-ţi admir iar tainele.

Vino ,vino alinare
ŞI pansează-mi rănile
Văd un cer în depărtare
Vreau să-mi simt aripile.

Inimi Sinonime

Inimi Sinonime

Izolaţi ne-am adăpostit sub un vechi apus de astru

Şi anonimi am posedat acest nou răsărit de umbre ,

Al meu este zâmbetul spre cer la acele stele sumbre,

Al tău este râsul juvenil în acest ecou sihastru.

 

Iubite, să-ţi laşi lanţurile ruginite să se înece spre apus-

Căci arbori scheletici devin palate nemuritoare

Au venit din noapte mituri şi legende pe post de lucrătoare-

Să ţi le laşi cu al meu voal de văduve negre compus.

 

Iubito, şopteai că încheieturi de fier te sugrumau aşa de tare,

Dar ceilalţi când ne-au văzut prin ţărâna împreună

Au doborât cu arătătorul candela ce ardea sub clar de lună,

Acum doar iluzii de cenuşă ard mocnit în depărtare.

 

Şi noi,rebeli mascaţi printre fantasme translucide,

Necontenit vom fi două trupuri cu acelaşi sine,

De aceea am devenit vampiri lunatici cu inimi sinonime

Chiar dacă ştiam că astrul ce va răsări în zori ne va ucide.

(25 Mai ,2012)

L U C I U R I D E I N T U N E R I C

 

L U C I U R I D E I N T U N E R I C

 

Străluceşti ,inocentule,de vină,

De dorinţă,mândrie şi minciună .

Nu privi-n oglindă ,dragă,e toxină ,

Nu vrei să dansăm sub lună împreună?

 

Luceşti,monstrule, obscur şi răbdător,

O lumănare solitară aprinsă de stafii

Pândind în întuneric ,dar eu încă nu mor

Şi ştiu că-n miez de noapte ai să vii.

 

Sclipim,inocentule, şi genele-ţi sunt grele,

Hai să-ţi cânt molatic sub stele căzătoare ,

Să devenim teroare , să dezertăm şosele.

Nu eşti obosită dragă să fii nemuritoare?

 

Licăresc ,monstrule şi umbra îmi dispare.

Ating pământul roşu şi totul e diform .

Prin ceaţă se aude ,lin, corn de vânătoare ,

Un gând de gheaţă şi parcă o să dorm.

 

Străluceai ,inocentule,de vină,

De dorinţă,mândrie şi minciună .

Priveşte dragă în oglindă,eşti toxină ,

Nu stii ca am dansat sub lună împreună ?

(4 Mai,2012)

FOTO SAPIENS

FOTO SAPIENS

Suntem un mănunchi încâlcit de poze

Vopsite pentru leneși globi oculari

Incapabili să privească -“sunt ghețari-

Combinații de șterse nonculori și muze .

 

Suntem creații din reflex – instincte,

Blurate urme de emoții și anatomie,

Dovezi încețoșate imprimate pe hârtie,

Mâzgălituri de neînțeles , cuvinte.

 

Suntem prin colțuri, împăienjenite ,

Uneori agățate de zgâriate ziduri

Ca peisaje bătute în cuie sau batjocuri –

Adunături de vise ce nu sunt menite.

 

Suntem o ceată de neplătiți actori ,

Apoi cenușă împrăștiată de o briză ;

Timpul pentru noi e substanță corozivă ,

Vom zbura peste ape și pixeli multicolori.

 

Vom deveni din cenușă – praf de astre,

Un soare pentru ochi nemuritori,

Un semn de exclamare , poate ghicitori ,

Vom fi mănunchi de poze ,încâlcituri sihastre…

 

 

 

 

 

[Unele suflete nu pot să respire]

[Unele suflete nu pot să respire]

Ți-am văzut nebunia jucând pe buze și o să te mire
Că ți-am recunoscut ceata de umbre plutind printre mulțime ,
Știam de mult că unele suflete nu pot să respire.
Sub chip de om m-ai așteptat ,jubilând, sub ziduri anonime…

Afară duhnește a întuneric și mi-o aduci cadou rânjind,
Plămânii somnoroși parcă amorțesc și tu ai dinți de smalț,
Deslușesc luna pe cer și globii oculari o privesc cu jind,
Simt că lanțuri se topesc în smoală și încep să mă înalț…

Un orfan mândru transformat în războinic invincibil
Își va dibui sufletul în cele două emisfere,
Dar pentru tine au trecut milenii și tot imposibil.
Ești doar un perpetuu solitar blestemat din atmosfere…

Sub ziduri stacojii cu îngeri necruțători o să ningă
Căci ei văd cum te strecori în vechea mea carcasă.
Sărmanul,acolo sunt doar diavoli ce nu vor să te-atingă!
Sufletele ce nu pot să respire nu ajung nicicând acasă…

E S T R I G O I

 

ESTRIGOI

Mă voi ridica când vei începe

Să trăiești din nou,

Ăsta e blestemul care-l ținem

Eu cu tine amândoi .

Tu credeai în libertate

Una viață … nulitate.

Dar acum pe pat de moarte

Văd că simți că sunt pe-aproape.

 

Să nu crezi că-n întuneric

Sunt doar ale tale șoapte în generic –

 

O greșeală ce-i făcută

E în viață ,nu e mută

Și-i cu tine și o simţi

Și o crești și are zimți

Ea împunge nu crestează

A dormit…acum e trează.

Și prin mine ea te cheamă

Căci e timpul,fără teamă…

 

Cioc ,cioc – sunt cu tine în cavou,

Vorbele-ți sunt doar ecou –

 

Vai ,tu crezi că suntem doi?

Eu cu tine?…E strigoi!

Uite Inima ce a bătut

Împreună,la-nceput :

Este foc și este apă

Este scrum și te îngheață.

O ,pământ ,sunt luna ta!

Să dispar?…tu vei cădea.

Si eu sunt frica


Și eu sunt frica.
Eu sunt umbra de pe drumul pietruit,

O siluetă blurată a unui suflet amorţit,

Atunci când în urma ta mă vezi alungită

Te provoc să fugi de soarta ta nenorocită.

 

Singur sau sigur – nu va conta,

De acum respiraţia nu mai e doar a ta ,

Suntem sub roba nopţii înghesuiţi amândoi,

În zori vei fi ori războinic ori strigoi.

 

Şi eu sunt frica , nu uita

Pot fi om sau lucru ,oricum tu vei ţipa

Cândva va fi întuneric şi nu zi

Vrei ,nu vrei, atunci mă voi trezi.

 

Sângele tău o să se-ncălzească,

Şi gândul incert o să-ti amorţească,

Instinctul va prelua controlul deodată,

Jur, o să-ţi fac inima să bată.

(8 Martie,2012)

Parca te simt…

Parcă te simt…
08/06/2012

Pentru că în curând o să fii ca Ei,dulce mister,

Devin irealistă,

Cerându-ţi să fii cu mine aici,nu despărţiţi de-un cer,

Ca o egoistă…

Doresc dulci şoapte îmbibate cu al tău parfum

Să le primesc,

Fie ele însoţite de lumină sau de roşu scrum

Căci te iubesc…

Se prăbuşesc pene albe, molcom, peste fundal

Însă le confund

Cu divina-ţi mângâiere din primordialul loc natal

Deci le ascund…

Tremurător, gândul meu atinge bolta cerească

Şi nu mint,

Mă uit în sus la norii ce au izbutit să te răpească

Parcă te simt…

Nu mai ştiu de când mi-e dor şi poate m-ai uitat

Însă e amurg

Doar o viaţă efemeră, atât mai am de aşteptat

Minutele se scurg…